Domnilor colegi
Situaţia in care am ajuns noi, militarii in rezerva sau retragere, este dramatică, aşa cum dramatică este situaţia tuturor românilor. Despre neconstituţionalitatea măsurilor luate în România, în ultimii ani, de acest guvern, incapabil de a emana ceva constructiv, dar expert, prin măsurile aberante luate, în a distruge orice domeniu de activitate, de a afecta viata românilor, s-a vorbit mult şi se va mai vorbi la fel şi de aici în acolo, fără a avea şansa unei schimbări în bine.
Cred că sunteţi pe deplin convinşi astăzi, despre faptul că, în birourile puterii, se lucrează la alte măsuri care să contracareze acţiunile noastre de a ne salva din situaţia în care am fost aduşi. Această manieră le stă în obicei şi ne-au demonstrat-o pe deplin situaţiile şi suferinţele celor din învăţământ, sănătate şi chiar ceea ce s-a întâmplat cu noi în ultimul timp.
Ca militari cu demnitatea şi onoarea nepătate, educaţi în spiritul iubirii de neam şi ţară, trebuie să constituim un ultim bastion al românilor în lupta pentru salvarea acestora pentru că nimeni, astăzi, nu le mai dă nici o speranţă. Vă invit să reflectăm mai profund asupra unor realităţi, să le dezbatem în detaliu oriunde ne-am afla, să încercăm să trezim conştiinţa românilor şi să ni-i alăturăm acţiunilor noastre. Câteva din aceste teme cred că sunt următoarele :
1. Sfidarea românului de către marii sau mai micii conducători, reprezentanţi ai puterii, oriunde s-ar afla ei, a atins limite de neimaginat ( figurile lor ne sfidează, vorbele şi gesturile lor sunt sfidătoare ). Cu sfidare fac totul împotriva dorinţei românului de a trăi şi munci în această ţară, de a avea şansa unei vieţi cinstite şi oneste. Respectul pentru român şi viaţa sa astăzi este anulat total, de parcă am ajuns să nu mai fim consideraţi semeni ai lor de toţi cei care ne conduc.
2. Comportamentul de complezenţă în faţa electoratului, vorbele goale spuse în toate ocaziile de politicieni, încălcarea permanentă a constituţiei şi legilor ţării, de la preşedinte, guvern şi până la lucrătorii din instituţii care ar trebui să fie la dispoziţia cetăţeanului sunt ceea ce guvernează astăzi viaţa românului. Practic, poporul român a ajuns să fie tratat ca o turmă. O turmă de oi sau orice alte animale care, timp de patru ani, este lăsată într-un câmp de ciulini unde cu greu îşi găseşte firicelele de iarbă pentru hrană, iar o dată la patru ani este chemată la iesle să i se dea un pumn de tain pentru a o face şi mai ascultătoare şi mai supusă. Degeaba, atunci când aud de o întrunire cu nu ştiu care parlamentar sau guvernant, se duc însetaţi de speranţa ca vor afla o veste bună. În final visul li se spulberă la auzul vorbelor goale şi pleacă acasă mai îndureraţi şi mai confuzi.
3. Corupţia s-a generalizat la toate nivelurile, este o molimă de care nu mai putem scăpa şi este însoţită de practica intimidării şi mulsului de bani de la stat şi din fondurile europene, pe scurt, de hoţie la nivel înalt. Ea a creat şi creează pentru cei de la putere averi nebănuite şi pauperizează pe românul de rând încât, disperarea şi spaima acestuia că ziua de mâine i-ar putea fi fatală au devenit sentimente permanente. Toate acestea şi umilinţa la care este supus îl aduc în situaţia de a se îmbolnăvi foarte uşor sau îl împinge la gesturi disperate. În timp ce pentru unii vilele şi „ gipanele tot mai luxoase” se înmulţesc, drama individului de rând şi a familiei acestuia a ajuns în România un fapt cotidian şi cutremurător dar care nu sensibilizează cu nimic pe cei cu cardurile şi conturile din bănci doldora de euro, dolari sau lei. Toată ţara este o ţeapă pentru românul de rând. Fonduri au fost destule dar niciodată nu au fost utilizate pentru dezvoltarea ţării aşa cum era posibil ci pentru agoniseala celor care ne conduc.
4. România ar fi putut trăi, ca evoluţie, vremuri mari, dar pentru asta ne trebuia în fruntea ţării, în guvern şi instituţii OAMENI MARI. Din păcate noi dispunem de oameni mici care s-au cocoţat în frunte pe baza naivităţii românului şi de aceea trăim vremuri mici şi tindem spre involuţie economică, socială, politică, morală etc., spre colaps, la care aceştia, nici nu pot reflecta ca urmare a limitelor care îi caracterizează. Din aceste motive astăzi avem „ succesuri „ şi nu succese, nu trăim în concordanţă cu legile ţării şi principiile sănătoase ale moralei şi trăim în „ coordonanţă „ cu ele. Vorba ceea „ … împotriva prostiei chiar şi zeii luptă în zadar „. Principalul criteriu de promovare nu mai sunt competenţa, studiile şi performanţa profesională , nici măcar în armată. Locul lor a fost luat de obedienţă, de sistemul promovării neamurilor, prietenilor sau partenerilor de afaceri care pot fi transformaţi uşor în supuşi credincioşi.
5. Astăzi, în România, ONOAREA, DEMNITATEA şi SENTIMENTUL PATRIOTIC au devenit marfă pe piaţa politică. Ca orice marfă o să le găsim pe tejgheaua negocierilor de orice fel, sub aceasta sau chiar pe jos, deci intr-un cuvânt au ajuns să fie terfelite şi să nu mai aibă preţ. Oare cine ar trebui să ştie şi să fie conştient că această stare şi situaţie pentru un popor l-ar putea duce la pierzanie şi dispariţie ? Dar cei care ar trebui să ştie nu sunt nici măcar tangenţial atinşi de acest sentiment. Ei îşi văd în continuare de şmecheriile şi murdăriile în care sunt băgaţi şi se bucură de fericirea şi plăcerea banului astfel câştigat. Banul, în România, a dus astăzi pe unii dintre noi la ce este mai rău, adică la dezumanizarea lor ca indivizi. Ce ne pot spune şi cele câteva exemplare de foste cadre militare, foşti colegi sau şefi ai noştri care, ca parlamentari ai puterii, au semnat această Lege 119 , nedreaptă şi neconstituţională ? Nu-i aşa că prin acest gest ei confirmă că şi-au vândut onoarea şi demnitatea lor ?
Dragi colegi, pe lângă aceste realităţi sunt multe altele pe care le cunoaştem cu toţii. Toate la un loc, creează şi justifică maniera noastră combativă în care trebuie să ne manifestăm nu numai pentru a ne primi înapoi drepturile noastre furate dar şi pentru a-i sensibiliza pe toţi cei din jurul nostru care suferă ca şi noi, pentru motive similare dar şi mai important, pentru principalul motiv că România a ajuns aşa de înapoiată şi sărăcită. Putem şi trebuie să punem umărul noi, armata ţării, la salvarea patriei. Legea să ajungă să fie dreaptă şi egală pentru toţi românii, iar profitorii de până acum să dea socoteală în faţa acesteia. Să ne organizăm cât mai bine şi ce este mai important, să fim uniţi, pentru a fi sigur că vom şi învinge.
Aşa să ne ajute nouă Dumnezeu ! ( şi nu lui oprea – generalul de carton, un mare mincinos şi trădător )
Gl.bg. ( rz ) Neculai Rotaru
